Despre rugaciune

rugaciuneAstazi e a doua zi cand as vrea sa va impartasesc ceva despre rugaciune. Multi sunt cei care spun ca : „azi avem nevoie de multa rugaciune” ; nu stiu daca numai in zilele noastre avem mai mare nevoie de aceasta disciplina. Parerea mea : eu cred ca a fost, si va mai fi nevoie de rugaciune mereu si mereu, si tot asa de puternica ca oricand.Niciodata lumea nu a fost scutita de ispite si greutati, asa ca trebuie sa ne „rugam neincetat”.

Rugăciunea poate fi dificilă din mai multe motive. Atunci când ne rugăm, întâmpinăm opoziţie din partea diavolului. El se folosesşte de multe ori de trecutul nostru pentru a încerca să descurajeze credinţa şi încrederea pe care o avem în Dumnezeu. Diavolul se mai foloseste de tehnologie. Rugându-ne aşa cum ne-a învăţat Hristos ne poate ajuta să depăşim asemenea obstacole.

„Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: «Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui».”

Domnul ne încurajează să fim îndrăzneţi atunci când ne rugăm. El vrea să fim siguri de dragostea Sa pentru noi şi că El doreşte să ne binecuvânteze viaţa cu lucruri bune. Trebuie să avem încrederea şi credinţa că Dumnezeu doreşte să ne ofere ce are mai bun. Atunci când avem părtăşie zilnică cu Domnul, putem fi siguri de lucrarea lui Dumnezeu în vieţile noastre, de aceea să ne dedicăm unei asemenea părtăşii binecuvântate.

 

Aplicaţie practică

Daca telefonul te impiedica se te rogi, lasa-l intr-o alta camera. „Intra in odaita,inchide usa dupa tine”. Roaga-te acolo. Gaseste-ti un loc unde sa nu fi deranjat.

Gândiţi-vă la oameni pe care îi cunoaşteţi şi care se confruntă cu situaţii speciale, dificile în viaţa lor. Scrieţi numele lor într-o listă zilnică de rugăciune şi aduceţi-i în rugăciune inaintea lui Dumnezeu în timpul săptămânii care urmează! Dacă este posibil, aduceţi-le la cunoştinţă că vă rugaţi pentru ei şi problema lor, ca să fie îmbărbătaţi!

 

Despre rugaciune

 

144bbd4e7b422a341015a2171d85d86bRugăciunea ar trebui să fie ceva natural pentru creştini. Cu toate acestea, mulţi vor recunoaşte că au probleme cu rugăciunea. Fie consideră că nu se pricep să se roage „bine”, fie sunt mult prea ocupaţi ca să le mai rămână timp şi chef de rugăciune. Aşa se face ca, în loc să fie asociată cu bucuria şi simţământul apropierii de Dumnezeu, tema rugăciunii îi face pe unii credincioşi să le fie ruşine şi să se simtă vinovaţi. Lecţiile din această unitate de învăţare îi pot ajuta pe creştinii care au probleme cu rugăciunea să învingă unele dintre aceste probleme şi să îi încurajeze pe aceia care socotesc rugăciunea o bucurie prin care se pot apropia şi mai mult de Domnul.

Cineva a facut o afirmatie, si e foarte adevarata si anume : ” rugaciunea e o arma veche ruginita”. ( Pumn de tarana)

Coloseni 4:2

„Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.” (VDCC)

 

Te iert…dar nu te uit !?!?!?

 

Subiect sensibil pentru unii, pentru altii nu, iar o alta categorie ar spune ca celalalt trebuie sa isi ceara iertare , indiferent de situatie.

Iertarea o cordam atunci cand „simtim” ca trebuie acordat, sau ea trebuie acordata celui ce isi cere iertare ???

Sunt multi cei ce cred asa : trebuie sa simti ca sa ierti, altfel nu ierti din toata inima.

Si iert…dar nu pot sa uit.  In acest puct suntem pe langa Biblie.

Matei 18:21-22

21 Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până* la şapte ori?”

22 Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci* până la şaptezeci de ori câte şapte.

 

Oare nu e prea mult sa iert de 490 de ori pe unu enervant. Asta chiar e enervant. 🙂

Iertarea trebuie acordata. Nu putem sa avem o iertare preferentiala. Nu o sa ne mai rugam „precum iertam si noi” , pentru ca am mintii. Iar atunci cand spunem „iarta-ne precum si noi iertam” trebuie sa fim constienti ca exact asa primim iertarea din partea lui Dumnezeu. Trebuie sa acordăm iertare dumnezeiasca sa putem iubi din nou.

Iertarea aduce o relatie noua. O relatie noua inseamna roada. Roada inseamna uitarea pacatelor/greselilor.

Proverbele 19:11 Înţelepciunea face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite greşelile.

Maine e Duminica si poate ai cina in biserica. Imapca-te sa te poti impartasi.

 

Ce se intampla cand Nu conduce Dumnezeu???

​Antonie de Saint-Exupery a scris: „Daca oamenii devin fara Dumnezeu, atunci guvernele sunt fara intelepciune, minciunile fara margini, datoriile fara numar, dezbaterile fara rezultate, lamurirea fara cap, politicienii fara caracter, crestinii fara rugaciune, bisericile fara putere, popoarele fara pace, moravurile fara frau, moda fara rusine, nelegiuirea fara  masura, conferintele fara sfarsit, perspectivele fara speranta.”

SPIRALA DESCENDENTĂ

Orice societate îşi ancorează idealurile în virtuţile ei. Dacă aceste virtuţi sunt bune, ele o înnobilează. Dacă aceste virtuţi lipsesc sau sunt pervertite, valorile, acţiunile şi caracterul oamenilor vor intra pe o spirală descendentă..
Pericolul real nu stă în absenţa virtuţilor. Nu există nici măcar o dovadă istorică despre o societate complet lipsită de virtuţi. Marele pericol nu stă în lipsa oricărei virtuţi. Pericolul stă în virtuţi greşite! Este întotdeauna tragic când oamenii care înţeleg corect virtutea acţionează altfel decât se cuvine, dar pericolul şi mai mare stă în redefinirea virtuţii ca fiind un rău şi în redefinirea răului ca fiind bine. Când se întâmplă acest lucru, puterea care ţine intactă civilizaţia slăbeşte.
În Roma antică o virtute mai presus de multe altele era curajul. Curajul romanilor, înţeles greşit şi netemperat de dragostea creştină, a devenit în curând brutal şi crud. În mod similar, în Rusia comunistă, timp de mulţi ani zenitul tuturor virtuţilor era loialitatea faţă de Stat. Această virtute a fost pervertită în otravă letală care a pompat multe vieţi răvăşite spre Siberia, ca o irosire patetică a socialismului ateist. Statul stalinist se aştepta ca cetăţenii săi să-şi trădeze membrii de familie, chiar dacă asta le aducea acestora moartea sau încarcerarea. Stalin afirma deschis că orice minciună, orice înşelăciune, orice formă de violenţă era acceptabilă—chiar virtuoasă—în cauza comunismului. Tortura, amăgirea şi crima nu erau privite ca încălcări ale virtuţii. Dimpotrivă, ele deveneau mijloacele prin care se preamărea virtutea ieşită din comun a lui Stalin.
O societate îşi defineşte virtuţile, şi la rândul ei este definită de acele virtuţi. Virtuţi strâmbe înseamnă o societate strâmbă. Să presupunem, de exemplu, că o anumită societate urăşte eşecul, urâţenia, obezitatea şi stupiditatea. Virtuţile cele mai însemnate ar putea fi atunci succesul, frumuseţea şi inteligenţa. Dacă deci frumuseţea în sine este o virtute, atunci se permite tot ce ajută la obţinerea frumuseţii, tot ce este asociat cu frumuseţea sau produce frumuseţe.
Spirala descendentă poate merge cam aşa:

1. Frumuseţea ca noţiune abstractă este ridicată la nivelul de virtute socială.
2. Dacă frumuseţea este o virtute, atunci urâţenia este vrednică de dispreţuit.
3. Dacă urâţenia este vrednică de dispreţuit, atunci cei urâţi valorează mai puţin decât oamenii frumoşi.
4. Dacă oamenii frumoşi valorează mai mult decât cei urâţi, atunci nu este chiar atât de rău să ucizi pe cei urâţi.
5. Până la urmă, uciderea celor urâţi poate fi privită ca un lucru virtuos.
Printr-o astfel de spirală pervertită, o societate poate îmbrăţişa chiar crima în căutarea frumuseţii. Unii pot obiecta că un astfel de scenariu este bizar şi dus la extrem. De fapt, el este chiar rezonabil.
Societatea în care frumuseţea este virtutea supremă ar putea degenera uşor până la punctul în care oamenii să preţuiască mai tare pornografia decât Biblia. Imaginaţi-vă o societate atât de degradată încât să considere arta de orice fel mai de preţ decât dragostea şi mila. Acea societate ar putea permite sau chiar ar putea comanda artiştilor săi să producă cele mai scandaloase rele în numele artei. Un stat care ar subvenţiona portrete din urină a lui Isus ar putea permite potrete ale Mariei pictate cu sânge de fecioară. Şi la sfârşitul unei zile, idea crimei de dragul artei ar putea să nu mai pară chiar aşa de forţată cum o considerăm acum.

Din : Caracterul conteaza de Mark Rutland