Tabara pentru familii

658x0_familieO atmosfera de cer. E greu sa traduci in cuvinte ceea ce simti, candtrăiești astfel de clipe. As vrea sa dau tot felu de cuvinte din mine prin care sa exprim ceea ce am trait aceste zile (21-25.08)dar sunt prea saracacioase.

Daca nu am fi fost era un pacat cu siguranta  . Asa am spus celor care m-au intrebat despre felul cum e si cum ne simtim in aceasta tabara.

Cei care au vorbit au fost fr.Gigi Cosman si fr. Ema Dobrin. Ce sa zic…mai bine de atat nu se putea…a fost la superlativ . Fratele Gigi Cosman te imbraca cu textul pe care il folosea din Scripturi. Fratele Ema Dobrin te introducea in sfera familiei, folosind textul Bibliei.

Ne bucuram ca am avut acest privilegiu de a participa intr-o tabara de familii. Cu siguranta ca lucrurile care le-am auzit ne sunt de un real folos. Pt mine si ea. Pt noi si ele (fetitele noastre). Pt cei de langa noi. Ne bucuram ca fratii din conducerea cultului au avut o astfel de idee. Ne bucuram ca au fost si coordonatorii taberei : Cornel Haures, Dan Mitrea si ceilalti.

Asa cum spunea cineva : „o famile puternica, o biserica puternica” dar si o societate puternica.

In ultima zi fr. Gigi Cosman a facut o afirmatie : „suntem de cateva zile impreuna si parcă ne cunoastem dintotdeauna”. Si intradevar asa se simtea intre noi. Parinti…copii…toti impreuna. Nu as mai fi vrut sa se termine niciodata tabara asta.

In timp ce se expuneau cuvintele fratilor, ma gandeam ca vom pleca fiecare la ale nostre, si din nou ne vom lovi de ceea ce este in lume…familii cu probleme, o societate care vrea sa aduca probleme in familie. Dar…prin ceea ce am invatat putem sa aducem fiecare un gram de speranta si lumina pentru altii.

 

Caracterul conteaza

Dacă caracterul va fi îmbrăţişat, chiar popularizat şi articulat din nou în literatura şi filmele noastre, el va produce lideri în vieţile cărora cuvinte caonestitate, mulţumire şi curaj sunt gravate cu credinţă şi speranţă. Nu este prea târziu pentru caracter. Avem dreptul, ca oameni liberi, să-l aşteptăm, chiar să-l cerem de la liderii noştri. Avem responsabilitatea să-l cultivăm în noi înşine, să-l învăţăm în şcolile noastre şi să-l lăudăm sau să-l răsplătim în alţii.

Ce gravăm noi sau lăsăm să fie gravat în noi, cu aceea vom trăi. Talentul, atractivitatea şi intelectul, prea mult timp supraevaluate, s-au dovedit incapabile să reaprindă speranţa noastră naţională. Bill Clintonii acestei societăţi au ciobit din granitul naţiunii bucăţi nepreţuite şi de neînlocuit. Acum avem nevoie de atleţi mai modeşti, de lideri mai smeriţi, de conducători mai cinstiţi şi de muncitori mai harnici.

Un caracter nou, nou doar în cel mai apropiat sens istoric, poate fi, şi trebuie să fie gravat în noi. Granitul din noi, tocit şi ciupit cum este, poate încă să primească marca artei şi calităţii. Caracterul contează, şi timpul potrivit este acum.

Nu filmele, nu arta sau muzica sau literatura, ci caracterul unei culturi este ceea ce o defineşte, lucrul care o ţine împreună, locul unde toate capetele se întâlnesc şi care o fac să fie ceea ce este. Când caracterul oricărei culturi îşi pierde legătura cu virtuţile esenţiale care ţin totul împreună, scandalurile se produc, dar cultura nu mai este deranjată.

Caracterul, tăria morală interioară a unui popor, este un factor prezent în tot ce este iubit, admirat, dispreţuit sau predat tinerilor ca învăţătură. O cultură se bazează pe virtuţile ei, şi aceste virtuţi pot fi învăţate. Nu este prea târziu să le predăm altora, din nou, învăţătura despre caracter. Într-adevăr, în mijlocul pălăvrăgelii cacofonice care ia în râs cele mai mari virtuţi ale culturii noastre istorice, aud o voce tot mai puternică care spune, „Caracterul contează.”

 

Despre rugaciune 5

rugaciune-4433Daniel 9:3

„Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă.” (VDCC)

„Mi-am îndreptat faţa către Stăpânul, către Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune, cu cereri şi cu post în sac şi cenuşă.” (NTR)

 

Credinţa ne va fi încercată. Vor veni lupte. Avem lupte. Acestea sunt parte a vieţii creştine. Fara ele nu putem sa fim curatiti. Dacă ne vom mulţumi să ne rugăm doar atunci când vin necazurile, nu vom fi pregătiţi să le facem faţă. Trebuie ca începând de astăzi să ne dedicăm rugăciunii! Rugându-ne Domnului şi lăudându-l pe El vom fi echipaţi să înfruntăm viitorul, indiferent ce ne rezervă acesta. Si are multe pentru fiecare, fie ca se roaga sia are o relatie cu Dumnezeu, fie ca nu se roaga.

 

Aplicaţie practică

Puţine lupte spirituale sunt mai personale decât dorinţa de a-i vedea pe cei dragi, pe prieteni şi pe vecinii noştri că îl primesc pe Hristos. Timpul petrecut în rugăciune constituie „câmpul de luptă”. În acestă săptămână, caută să identifici cel puţin trei persoane din viaţa ta care au nevoie de Hristos. Apoi dedică-te să te rogi fierbinte, din toată inima, pentru mântuirea lor.

 

Despre rugaciune 4

images (1)Obstacolele rugaciunii

 

Psalmul 66:18

„Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.”(VDCC)

„Dacă aş fi văzut răutate în inima mea, nu m-ar fi ascultat Stăpânul.” (NTR)

Obstacole

Cel putin 3

  1. Pacate nemarturisite
  2. Relatii stricate
  3. Necredinta

 

Păcatele ascunse, amărăciunea faţă de alţii şi necredinţa sunt probleme care pot afecta abilitatea noastră de a ne ruga cu eficienţă.

În primul rând, prezenţa lor ne face incapabili să vedem răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile noastre. Este normal să avem lupte spirituale în aceste domenii, cu toate acestea, trebuie să facem distincţia între luptele datorate greutăţilor şi necazurilor vieţii şi refuzul încăpăţânat de a răspunde la vocea lui Dumnezeu. Să fim înţelepţi şi să ne examinăm vieţile îndeaproape. Ne apasă vreun păcat nemărturisit, resentimente, sau lipsa credinţei? Dacă da, cum vom răspunde?

Să ne întoarcem de la aceste obstacole în rugăciune la o comunicare sănătoasă, consistentă cu Dumnezeu. Putem avea o linie puternică de comunicare cu Dumnezeu, dacă suntem dispuşi să răspundem la vocea Lui prin realizarea modificărilor necesare în atitudinile şi în acţiunile noastre.

 

Aplicaţie practică

Identificaţi oameni care au nevoie de rugăciune şi mergeţi înaintea lui Dumnezeu în locul lor, mijlocind pentru ei. Simplu fapt de a-i purta în rugă-ciune pentru nevoile lor zilnice poate fi un act de slujire pentru cei din jurul nostru.

 

 

Despre rugaciune 3

images„Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.”

Rugăciunea este mai mult decât a cere lucrurile pe care le vrem sau de care avem nevoie. Este comunicare cu Dumnezeu – o relaţie cu Cel care ne iubeşte mai mult decât orice altă persoană.

Prin rugăciunea de mărturisire, putem primi iertarea păcatelor şi putem proclama caracterul şi puterea lui Dumnezeu.

Putem experimenta binecuvântarea lui Dumnezeu la lucru în vieţile noastre şi ale altora atunci când Îl implorăm să împlinească nevoile noastre sau ale altora. Şi pe măsură ce mijlocim pentru alţii, suntem atraşi mai aproape de inima lui Dumnezeu, devenind mai sensibili faţă de cei care sunt pierduţi sau răniţi!

Putem fi siguri că Duhul Sfânt ne va călăuzi în rugăciunile noastre şi se va ruga prin noi pe măsură ce Îl vom căuta pe Dumnezeu pentru alţii sau pentru noi înşine.

 

Aplicaţie practică

O formă de mijlocire este să ne rugăm ca cei pierduţi să Îl accepte pe Isus ca Domn şi Mântuitor personal

 

Despre rugaciune

rugaciuneAstazi e a doua zi cand as vrea sa va impartasesc ceva despre rugaciune. Multi sunt cei care spun ca : „azi avem nevoie de multa rugaciune” ; nu stiu daca numai in zilele noastre avem mai mare nevoie de aceasta disciplina. Parerea mea : eu cred ca a fost, si va mai fi nevoie de rugaciune mereu si mereu, si tot asa de puternica ca oricand.Niciodata lumea nu a fost scutita de ispite si greutati, asa ca trebuie sa ne „rugam neincetat”.

Rugăciunea poate fi dificilă din mai multe motive. Atunci când ne rugăm, întâmpinăm opoziţie din partea diavolului. El se folosesşte de multe ori de trecutul nostru pentru a încerca să descurajeze credinţa şi încrederea pe care o avem în Dumnezeu. Diavolul se mai foloseste de tehnologie. Rugându-ne aşa cum ne-a învăţat Hristos ne poate ajuta să depăşim asemenea obstacole.

„Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: «Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui».”

Domnul ne încurajează să fim îndrăzneţi atunci când ne rugăm. El vrea să fim siguri de dragostea Sa pentru noi şi că El doreşte să ne binecuvânteze viaţa cu lucruri bune. Trebuie să avem încrederea şi credinţa că Dumnezeu doreşte să ne ofere ce are mai bun. Atunci când avem părtăşie zilnică cu Domnul, putem fi siguri de lucrarea lui Dumnezeu în vieţile noastre, de aceea să ne dedicăm unei asemenea părtăşii binecuvântate.

 

Aplicaţie practică

Daca telefonul te impiedica se te rogi, lasa-l intr-o alta camera. „Intra in odaita,inchide usa dupa tine”. Roaga-te acolo. Gaseste-ti un loc unde sa nu fi deranjat.

Gândiţi-vă la oameni pe care îi cunoaşteţi şi care se confruntă cu situaţii speciale, dificile în viaţa lor. Scrieţi numele lor într-o listă zilnică de rugăciune şi aduceţi-i în rugăciune inaintea lui Dumnezeu în timpul săptămânii care urmează! Dacă este posibil, aduceţi-le la cunoştinţă că vă rugaţi pentru ei şi problema lor, ca să fie îmbărbătaţi!

 

Despre rugaciune

 

144bbd4e7b422a341015a2171d85d86bRugăciunea ar trebui să fie ceva natural pentru creştini. Cu toate acestea, mulţi vor recunoaşte că au probleme cu rugăciunea. Fie consideră că nu se pricep să se roage „bine”, fie sunt mult prea ocupaţi ca să le mai rămână timp şi chef de rugăciune. Aşa se face ca, în loc să fie asociată cu bucuria şi simţământul apropierii de Dumnezeu, tema rugăciunii îi face pe unii credincioşi să le fie ruşine şi să se simtă vinovaţi. Lecţiile din această unitate de învăţare îi pot ajuta pe creştinii care au probleme cu rugăciunea să învingă unele dintre aceste probleme şi să îi încurajeze pe aceia care socotesc rugăciunea o bucurie prin care se pot apropia şi mai mult de Domnul.

Cineva a facut o afirmatie, si e foarte adevarata si anume : ” rugaciunea e o arma veche ruginita”. ( Pumn de tarana)

Coloseni 4:2

„Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.” (VDCC)

 

Te iert…dar nu te uit !?!?!?

 

Subiect sensibil pentru unii, pentru altii nu, iar o alta categorie ar spune ca celalalt trebuie sa isi ceara iertare , indiferent de situatie.

Iertarea o cordam atunci cand „simtim” ca trebuie acordat, sau ea trebuie acordata celui ce isi cere iertare ???

Sunt multi cei ce cred asa : trebuie sa simti ca sa ierti, altfel nu ierti din toata inima.

Si iert…dar nu pot sa uit.  In acest puct suntem pe langa Biblie.

Matei 18:21-22

21 Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până* la şapte ori?”

22 Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci* până la şaptezeci de ori câte şapte.

 

Oare nu e prea mult sa iert de 490 de ori pe unu enervant. Asta chiar e enervant. 🙂

Iertarea trebuie acordata. Nu putem sa avem o iertare preferentiala. Nu o sa ne mai rugam „precum iertam si noi” , pentru ca am mintii. Iar atunci cand spunem „iarta-ne precum si noi iertam” trebuie sa fim constienti ca exact asa primim iertarea din partea lui Dumnezeu. Trebuie sa acordăm iertare dumnezeiasca sa putem iubi din nou.

Iertarea aduce o relatie noua. O relatie noua inseamna roada. Roada inseamna uitarea pacatelor/greselilor.

Proverbele 19:11 Înţelepciunea face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite greşelile.

Maine e Duminica si poate ai cina in biserica. Imapca-te sa te poti impartasi.

 

Ce se intampla cand Nu conduce Dumnezeu???

​Antonie de Saint-Exupery a scris: „Daca oamenii devin fara Dumnezeu, atunci guvernele sunt fara intelepciune, minciunile fara margini, datoriile fara numar, dezbaterile fara rezultate, lamurirea fara cap, politicienii fara caracter, crestinii fara rugaciune, bisericile fara putere, popoarele fara pace, moravurile fara frau, moda fara rusine, nelegiuirea fara  masura, conferintele fara sfarsit, perspectivele fara speranta.”